Ubi bene, ibi patria


E destul de distractiv să urmăreşti tipi convertiţi subit la patriotism, care blestemă şi înjură confortul, mâncarea bună, hainele călduroase poziţionându-le la antipodul iubirii de neam, patrie şi naţiune. N-o să le ierte niciodată „trădarea” acelor personalităţi în care şi-au pus toată speranţa, cărora mai că nu le-a arvonit viaţa şi sufletul, iar ei, nemernicii, după eşecul revoluţiei, în loc să rămână în ţară alături de turma derutată, au luat şi au plecat în ţările calde, la trai uşor şi îmbelşugat (ce sintagmă odioasă!).

Dacă ai sta şi i-ai asculta cu gura căscată, ai putea chiar să ajungi să-i crezi că urăsc viaţa burgheză, că nu suportă luxul, distracţiile, viaţa fără griji. Lor dă-le chinuri şi nevoi, suferinţe în numele neamului, sacrificiu, revoluţie. Altfel, viaţa lor îşi pierde sensul. Este adevărat că mulţi din ei au şi-au încercat norocul prin Apus – inima decadenţei şi putreziciunii, a degradării moravurilor, a ideii de patrie şi naţiune, în speranţa îmbogăţirii uşoare şi imediate. Dar nu toţi sunt acolo întâmpinaţi aşa cum au avut norocul poeţii şi politicienii din anii ’90, care au au trecut Prutul fiind blamaţi de mulţi pentru că şi-au abandonat poporul orfan şi derutat. Fanii lor nu au avut soarta unor prinţi şi au fost nevoiţi să muncească la negru, la construcţii. De aici şi ura nestinsă nici cu zece maşini de pompieri vizavi de cei ce reuşesc să scape de deliciile patriei-mume-minune, s-o trădeze în cel mai vesel chip împlinindu-se în plan personal. Pentru că nu toţi au de ales între viaţa chinuită de revoluţionar şi traiul trândav şi îmbelşugat de postrevoluţionar, de manipulator abil al prostiei congenitale a conaţionalilor avizi de idealuri.

Ce-i mai rămâne în acest caz unui revoluţionar care nu vrea să muncească la stroikă în Occident? Bineînţeles că retorica patriotică e mult mai confortabilă (scuze, îl pronunţ pentru ultima oară). Nu transpiri, nu vezi negru în faţa ochilor de oboseală, nu ai sentimentul după 16 ore de muncă că eşti subfiinţă umană, animal de muncă. Dimpotrivă, îţi elevează sufletul, te face să te simţi util şi necesar. Chiar dacă nu faci nimic altceva. Chiar dacă prezenţa ta în ţara natală nu foloseşte nimănui. Ei şe ce, să-i chemăm şi pe restul emigranţilor înapoi, cu toate că în patria sfântă nu au ce face. Poate doar să cânte şi să recite poezii patriotice.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ubi bene, ibi patria&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s